Pietro Bellotti - Un alt Canaletto expus la Veneția
Ca' Rezzonico, un muzeu și un simbol al secolului al XVIII-lea din Veneția, găzduiește inițiativa "Arhivele picturii de peisaj", dedicată unuia dintre cele mai faimoase și îndrăgite genuri de pictură din secolul al XVIII-lea, protagoniștilor și diferitelor aspecte specifice ale acestuia.
Pentru primul dintre aceste evenimente, protagonistul, până la 28 aprilie, este Pietro Bellotti, nepotul lui Canaletto și fratele mai mic al lui Bernardo Bellotti.
Multă vreme, Pietro Bellotti a fost considerat un peisagist marginal, dar studii recente i-au atribuit un rol neașteptat și important în arta venețiană a secolului al XVIII-lea. Într-adevăr, el elaborează invențiile lui Canaletto printr-un stil independent și personal și extinde repertoriul tradițional venețian cu peisaje ale marilor orașe europene și câteva capricii arhitecturale.
Ca 'Rezzonico găzduiește pentru prima dată, în sălile spectaculoase de la primul etaj, 45 de lucrări ale lui Pietro Bellotti care reconstituie parcursul său artistic, documentând cu atenție vastul său repertoriu figurativ prin intermediul unor tablouri provenind aproape în întregime din colecții private din Europa și SUA și a unor tablouri păstrate în muzee precum Yale Center of British Art și Mauritshuis din Haga. Expoziția include, de asemenea, un grup de 17 tablouri cu vederi ale marilor orașe europene, dintre care unele au fost semnate pe verso de către artist și pot fi considerate "tablouri pilot" care au dat viață, începând cu 1952, redescoperirii artistului.
Născut la Veneția în 1725, când aveam 16 ani a fost înscris ca ucenic în atelierul fratelui său. Apoi s-a mutat la Genova și în Franța, în special la Toulouse, pe care și-a ales-o ca reședință. În Franța, Bellotti a profitat de apartenența sa la familia Canaletto, făcându-se numi "Pietro Bellotti de Caneletty". Aici a început să își dezvolte stilul, independent de binecunoscuta rudă.
Cu toate acestea, distanța fizică față de Veneția, nu l-a îndepărtat pe Pietro - din punct de vedere artistic - de școala venețiană. Și-a păstrat capacitatea de a încadra un loc cu mare măiestrie, chiar dacă, spre deosebire de unchiul său, nu picta pe viu, ci după stampe. Câteva exemple sunt tablourile care înfățișează cele mai clasice priveliști ale Veneției, precum și cele care reproduc peisaje mai umile ale orașului și ale hinterlandului.
Experiențele picturale europene au devenit mai târziu evidente în tablourile care reprezintă Olanda, Viena și alte orașe europene. Capriciile, pe de altă parte, în stil venețian ortodox, sunt pline de monumente artistice care ies la iveală din locuri caracterizate în mod normal de apă.
Expoziția este, bineînțeles, și o ocazie de a descoperi sau redescoperi una dintre cele mai faimoase clădiri din Veneția, simbol al secolului al XVIII-lea, care, pe lângă expoziția actuală, găzduiește picturi importante de Canaletto, Francesco Guardi, Pietro Longhi, Tintoretto și Tiepolo.
